duminică, martie 23, 2014

2% către Asociația Generația FORTE

Cred că anul 2013 a fost cu adevărat anul maturizării mele. În primul rând pentru că, alături de două colege și prietene, Amelia Dumitru și Beatrice Ivănescu, alias Mame și Betix, am înființat un ONG: Asociația Generația Forte. N-am stat prea mult pe gânduri, deși, când vine vorba de riscuri, eu stau și întorc orice chestiune pe toate fețele, mă gândesc și răzgândesc, iar mă gândesc și, apoi, ați ghicit, mă răzgândesc din nou. A, și să nu mai vorbim de birocrație, care pentru mine este un fel de ... bau bau care mă sperie mai rău decât Paranornal Activity 1 (sau REC, varianta spaniolă).

De ce Generația Forte? Pentru că suntem fetele alea născute prin 80, o generație care a crescut cu niște valori autentice, fără Google, fără Facebook, cu cărți și cu jucat pe-afară. Forte pentru că avem multă energie și determinare. Și, ca să vă spun un secret, în timp ce eram cu Mame, tolănite pe două scaune la gara din Sighișoara, eu suferind de o durere nemiloasă de măsea, am aruncat ochii pe acel forte de pe cutia de Nurofen. Am fost și spontane în alegerea numelui.

Noi credem pe bune în termenul de SUSTENABILITATE. O fi sunând el scorțos, dar ăsta e scopul nostru principal. Să schimbăm cuiva viața în bine. Dacă reușim acest lucru, pe termen lung, pentru O SINGURĂ persoană, ei bine, atunci înseamnă că am realizat ceva. Cuvintele cheie pentru noi sunt educația - Doamne, cât credem în asta, cultura - Sfinte Sisoe, cât de frumoasă ne face viața, și antidiscriminarea - pentru că avem ceva rar, care se numește empatie.

Facem pași mici și siguri. Suntem la început de drum, abia în noiembrie fiind pusă pe picioare asociația. Cine ne cunoaște și știe cum lucrăm, cine crede în valorile după care noi ne ghidăm, ne poate susține direcționând 2% din impozitul pe profit către Generația Forte. Data limită este 23 mai 2014. Până atunci, vom demara o campanie frumoasă, prima noastră campanie, de altfel. Așa că... fiți cu ochii pe noi, pentru a putea lua o decizie privind procentul de 2%.

Pagina noastră de Facebook: https://www.facebook.com/generatiaforte

Generația Forte înseamnă:
- Camelia Enăchioiu, comunicatorul și scriitorul, Vicepreședinte http://linkd.in/1i4QlnN
- Amelia Dumitru, cea cu spirit antreprenorial, fără frică de birocrație, Președinte http://linkd.in/1dctsKM
- Betrice Ivănescu, cea care face ordine în haos, Vicepreședinte: http://linkd.in/1dcucQ5


miercuri, martie 05, 2014

Pauză de teatru

Nu am plecat neapărat cu ideea de a vedea un musical sau o piesă de teatru în Londra, dar, după ce am văzut puzderia de afișe care făceau reclamă la jde mii (așa mi s-a părut inițial) de spectacole, am decis rapid să mă interesez și să experimentez teatrul londonez.
Dar ce să aleg? Mai toate piesele care erau promovate aveau recenzii foarte bune, 5 sau 4 steluțe date de The Telegraph, The Guardian sau mai știu eu ce publicații, și deja începusem să fiu interesată de:
- Henry V: pentru că Jude Law;
- 12 Angry Man (sunt înnebunită după varianta din 1957 cu Henry Fonda): am stat în fața afișului și m-am uitat cu admirație la distribuție cam zece minute. De fapt mă uitam cu atâta interes, încât un trecător de pe stradă s-a oprit și el să înțeleagă de ce mă minunam așa. Probabil că nu s-a prins;
- Matilda, inspirată după cartea lui Roald Dahl, pe care trebuie să recunosc, nu neapărat stânjenită, că nu am citit-o, dar îmi spusese un amic că merită văzut spectacolul;
- Ghosts și The Woman In Black: încă am rămas cu sechele din copilărie și tresar de plăcere când aud de povești cu mult supranatural, mai ales dacă asta presupune existența unor stafii pe-acolo prin cadru.
În cele din urmă, am cumpărat bilet pentru Wicked. Pentru că recenziile erau grozave, comentariile la recenzii erau 96% favorabile musicalului și pentru că puteai afla povestea neștiută a .... cotoroanței evil din Vrăjitorul din OZ. Mi-am cumpărat biletul online, de pe site-ul Time Out. Am găsit cu 19 lire, în unul dintre rândurile cele mai de sus și mai din spate. Dacă îți iei online te costă mai scump decât la casă. Cu tot cu taxe m-a ajuns la 22 de lire.
Să spun că a fost una dintre experiențele minunate pe care am avut-o în Londra? Decorurile care se schimbau o dată la 10-15 minute, vocea actorilor, muzica în sine, povestea, coregrafia, totul a fost fără cusur. Poate cel care l-a jucat pe Fiyero Tigelaar a falsat de vreo 2 ori, cred că nu-l ținea vocea prea mult, dar chiar nu a contat. Mi-am făcut griji că nu voi vedea mare lucru, dar, pentru o liră, am putut folosi un mic binoclu roșu.
Nu vreau să interpretez și să fac critica piesei, nu e treaba mea și nici nu vreau să stric efectul pe care ar putea să-l aibă asupra voastră un musical în Londra. Dar pot să vă spun ce alte musical-uri și piese de teatru vreau să văd neapărat când voi ajune data viitoare pe tărâm londonez:

- The Lion King: e al 15-lea an în care se joacă acest spectacol după...ați ghicit, desenul animat al lui Disney. Pentru costumații, muzică și coregrafie aș merge oricând. Sunt sigură că merită din plin.


- Henry V: pentru că, Shakespeare sau neShakespeare, Jude Law.


- The Book of Mormon: Trey Parker și Matt Stone sunt autorii piesei ăsteia, iar cei doi sunt unii dintre creatorii South Park. Spectacolul a câștigat 9 premii Tony și un Grammy pentru cel mai bun album al unui musical.


- Billy Elliot: este povestea unui băiat care își urmează visul de a deveni dansator. Am văzut la un moment dat filmul, care mi-a plăcut, și am un feeling că musicalul îți poate lua răsuflarea.


- War Horse: în rolul calului este folosită o mașinărie din fier și lemn mânuită de actori. Din recenzii am aflat că nici nu ai impresia că mașinăria nu este de fapt un cal viu. Cu siguranță o experiență nouă.


- The Full Monty. Am văzut filmul și mi s-a părut simpatic rău. Este vorba de o gașcă de muncitori șomeri din UK care, ajunși la disperare din cauza faptului că nu-și găsesc job și, implicit, că nu au bani, decid să facă un show de striptease pentru duduile din localitate. E o lecție de optimism, din punctul meu de vedere, cu mult umor britanic.



sustin blogosfera feminina