vineri, iunie 18, 2010

Pe scaun....

Si iata ca primim noi, duduile, doua belete la Elton John. Sir Elton John. La VIP. Ajungem la 8 fara ceva, la 8 ar fi trebuit, oficial, sa inceapa. In fata scenei, cat vedeai cu ochii, numai scaune. Categoria A1, A2, ... , An, B1, B2,..... Eu ma uit ciudat. Nu inteleg: de ce se sta jos? Bine, neuronii mei intra in functiune si imi dau un raspuns la intrebarea: de ce nu se vinde si bere? Dar totusi, nu-si fac datoria si nu-mi transmit de ce cam toata lumea sta jos?
Elton John, pardon, Sir Elton John nu intarzie mult. Apare asa, mititel, in camasa albastra si frac negru cu un Elton mic pe spate, in gura deschisa a unui crocodil din multe multe paiete verzi. Sir-ul e blond, ciufulit si parca are fata de ucenic al lui Mos Craciun. Cu frac.
Toata lumea sta jos. Aplauze timide. Eu ma tot holbez, evident cu A, la cele doua dudui brunete aparute de nicaieri care s-au asezat cu aer imperial pe scaunele albe din plastic. Ele stau cu vreo doua randuri in fata noastra. Fir-ar! Una mesteca guma, si procesul de mestecare al gumei este realizat cu atata scarba incat am permanenta impresia ca va vomita. A doua e frumoasa, bronzata, parul lung ii sta perfect aranjat pe spate si are un ceas strasnic la mana - evident nu recunosc marca dar este de la Rolex in sus. E machiata discret la ochi, doar buzele ii sunt rosii, un rosu care nu e prea strident. Are aere cacalau (sau besini de strut cum zice un mare intelept, si anume tata) si nu schiteaza niciun gest. Mai schimba doua trei vorbe cu colega care mesteca/vomita guma. Colega zambeste la un moment dat. Imi atrage atentia zambetul, e placut, si contrasteaza puternic cu muianul fetei cand mesteca/vomita guma. Evident, fata cu ceas de la Rolex in sus (ma gandesc c-o fi Patek) nu aplauda cand intra Sir-ul, e ocupata sa scarpine BlackBerry-ul.
Elton cel ciufulit incepe sa cante. Da, are o voce mirifica care acopera toata Piata Constitutiei ciocninde-se probabil de masiva Casa a Poporului. E zi. Ma gandesc ca mai bine incepea sa cante pe inserat, era mai puternic efectul. Asa luminile din spate nu se vad bine.....e, detalii in care ma pierdem aiurea.
Tresar cu adevarat cand Sir-ul ajunge la Sacrifice. Ma uit pe cer, se inserase deja, cer senin cu stele multe. Pe melodia asta dansam candva, pe la vreo trei ani, la Olimp, la un fel de Disco Disco unde mergeau ai mei, inca tineri si indragostiti. Sacrifice si Another Day in Paradise arau piesele de rezistenta de la Olimp, iar eu cand le aud imi amintesc de mine mica, botz de mamaliga, cu frica de apa si de lift si cu un rau ingrozitor de masina.
Dar Sacrifice suna mirobolant. Live, pe vreme frumoasa. Eu, linistita, fara vreo grija reala. Un moment rar, cand am zambit sincer, multumita, fiindu-mi mila de fata cu Patek (cel putin) care inca freca telefonul neaplautand la sfaritul piesei.
Sir-ul a cantat apoi toate baladele lui pe care si eu le cunosteam. Pana cand a schimbat ritmul, trecand la piesele alerte. Cativa coiosi au facut ceea ce mi-as fi dorit sa fac de la inceput: s-au ridicat de pe scaune si s-au dus in fata scenei. Cativa neni de la Paza s-au panicat si au impus si ei o limita de apropiere.
Era cald, eu in fusta larga, vaporoasa cica, dar picuri de sudoare imi curgeau pe spate, pe picioare etc. M-am apropiat de scena si mi-am dat seama ca scena are ventilata. Elton si banda lui nu transpirau atat de mult pe cat credeam eu. Cand Sir-ul a dat drumul la I”m still standing, am intrat in transa. Desigur, am inceput sa ma zbantuiesc si, deci, sa transpir cu 30% mai mult. Nu aveam cum sa nu zambesc, melodia asta era una dintre cele din show-ul lui Benny Hill. O, si cat mai iubeam emisiunea aia pe vremea cand prindeam doar TVR1 si cateva canale prin satelite (prea putine de altfel). Stateam sambata pana la unu noaptea, cu ochii picandu-mi in gura, numai sa prind poantele si mutra lui Hill. Si evident, ca sa acult pesa lui Elton.
Am facut si poze. Cu telefonul ca de, eu mai niciodata nu iau aparatul foto cu mine. Ma enerveaza sa fac sau sa ma ”trag” in poze.
Cert este ca am avut momentul meu de fericire....veritabila, nealterata.
Jos palaria, Sir! Sau ochelarii :)
sustin blogosfera feminina