duminică, septembrie 06, 2009

promenada pe timp de seara

Am palpitatii. A venit azi dimineata, adica azi, duminica, omul cu lumina. Un tuciuriu cu musteata si strungareata care mi-a si zambit desi m-am stropsit la el. Un nene asa, cam la vreo 48 de ani. Si cum sa nu ma stropsesc daca duminica, cand oamenii isi permit luxul sa viseze ceva mai mult decat in alte zile, mai ales ca este si zi ploioasa, vine omul cu lumina si suna, si suna de parca i s-a blocat degetul ala pe tzumburucul de la sonerie?
I-am spus ca nu platim. Nu a inteles. Am intrebat nedumerita: da ce, trebuie sa platim acuma? S-a ratoit la mine: platiti acuma sau nu? NU, DOMNULE, NU ACUMA! Da ce nu-ntelegi?
Ma arunc iar in patul meu nou cu super saltea. Da ce, mai pot adormi? Desi tot mi-e somn. Visez tare urat in ultimul timp. Cersetori si crime cu mutilari si transari. Fara sange. Cred ca e varza in subconstientul ala al meu.Si nici macar nu am mai consumat cu pofta filme horror, cum faceam inainte.
Nu pot adormi la loc. Imi bate inima tare de la soneria aia de cacat si simt cum imi lacrimeaza ochii. Incep sa ma gandesc la una, la alta...
Si imi amintesc de plimabrile mele pe jos. Mai ales in perioada asta, fiind vreme frumoasa, am ales sa compensez cumva cele vreo 5 ore de stat pe scaun cu mersul pe jos, de la serviciu acasa. Mai precis, traseul e asta: timpuri noi-tineretului metrou-parc tineretului-brancoveanu metrou-brancoveanu acasa. Nu-mi dau seama exact cam cat fac, probabil o ora asa. Imi place sa trec prin parc.
Acum doua saptamani, plec de la birou cu gandul sa merg iar pe picioarfele mele, exclusiv, pana acasa. Cam cu 100 de metri inainte de metrou Tineretului, pe Sincai, s-a deschis un loc unde o fata cu tenul masliniu, micuta, vinde o bunatate de inghetata italieneasca la cornet (chestiunea cu 100 de metri nu stiu cat adevar are, pentru simplul fapt ca eu nu stiu sa estimez nicicum distanta. Asa ca opresc acolo, dau 2 lei si-mi iau o cupa cu gust de piersici. Ajung la intrarea in parcul Tineretului. Destul de multa lume. Niste puilifrici galaciosi joaca fotbal. E, si ce daca mai trec oameni, arunca mingea, o dau in sus, o paseaza unul la altul. Poac imi vine-o minge-n cap. "Da trec si eu pe-aici, fraiere"! Cam asta e cea mai buna replica care imi vine in minte in momentul ala. Aia comenteaza ceva, rad, niste cacati ambulanti. Bine ca n-are inghetata mea nimic. Continui sa o ling mai departe. Evident, tot felul de pervesri nefututi de vreo juma' de an incep sa se ia de inghetata mea, de tzatzele mele....etc. Vara asta numai de comentarii de genul asta am avut parte, parca mai mult ca oricand. M-am resemnat, asta e specia barbateasca cu putine studii de la noi. Ajung la Sala Polivalenta.Un tanc cam de 18 ani, proaspat impliniti, a luat Opelul lu tac'su. E oprit acolo, masina e ticsita de tanci de teapa lui, fete si baieti cu zambete tampe si priviri blegi. Da e oprit in asa fel incat nu pot sa trec prin spatele masinii, iar prin fata parca am o retinere. Nu stiu daca va porni masina sau ba. OK, vad ca se uita la mine, nu face nimic, intentionez sa trec atunci. Tancul accelereaza in momentul ala, face nu stiu ce viraj, si cica parcheaza in parcarea, evident, de la Sala Polivalenta. M-a persiflat!
Mi-am terminat inghetata. Vad porumb copt. Mi-i pofta, da nu-mi iau totusi. Ajung pe B-dul Brancoveanu. O sa-mi iau sigur nectarine. Un kil. Ma duc la aprozar. O parte din legume sunt intinse in lazi pe jos, fructele sunt pe tejghea inauntru. Vine o doamna, cu o javra mare. Baloasa. Femeia intentioneaza sa cumpere. Si incepe sa se gandeasca la tipul legumei/fructului/cantitate/limita de bani. Timp in care javra sta cu gura deschisa, cu limbaul scos, iar belele se preling frumos pe cartofi. Se mai scutura o data, se mai duc cativa stropi, cu ceva par bonus, pe vinete, dovlecei si casttraveti. Ma uit la javra, ma uit la madam, asa cu o privire de tipul: maaaare proasta! si imi iau si eu nectarinele de pe tejghea, ferite, slava tatalui, de saliva si floci de caine.
Cu plasuta merg mai departe, pe bulevard inainte. Trec pe langa baietasii de cartier. Stau pe trotuar, stransi ca un ciorchine, si le tot joaca ochii in timp ce au niste ranjete de animale fara creier pe fatzau. Trec pe langa ei, trec de ei, aud in spate: "Auzi, da tu porti catuse doar la o mana"? Hă hă hă hăăăăăă. Faceau referire la bratara mea alba subtire de pe bratul drept. Dar cata profunzime, cata metafora.
Bine, am trecut si de hop-ul maimutoilor fara creier, ajung in dreptul sucursalei Unicredit. In fata, pe treapta agentiei, 1000 de femei cu carucioare si copchii in brate, care sparg la greu seminte si evident scuipa coji pe jos. E negru in fata sucursalei. Numai tiganci? Nu chiar. Desigur, cele mai multe dobitoace sunt din natia tuciuriilor, dar sunt si romancute de-ale noastre care, ca sa vezi, au aceeasi dexteritate in a scuipa cojile pe jos, printre dinti, si asta fara macar sa se foloseasca o data de degete in tot acest proces. Si cati plozi care vor prelua cu brio din activitatea mamelor! In momentul ala urasc copiii. I-as lua pe toti de un picior si i-as arunca in fantana. Iar pe ele le-as deporta in Siberia. Fara seminte!
Ajung la blocul meu. Sunt obosita. Fizic si mental. Dau sa intru in lift. Simplu, parca firesc, ma trezesc cu un lichid vascos pe mana. Un scuipat. Am pus mana fix in scuipatul aruncat pe manerul usii de la lift de cine stie ce infect nespalat care a avut el impulsul de a face ceva strasnic. Ma deprima total faza asta. Ajung in baie si stau 20 de minte sa ma spal pe maini si sa ma dezinfectez.
Asta a fost promenada mea pe inserat. In capitala Bucuresti. In jungla Bucuresti....

4 comentarii:

brontozaurel spunea...

Astia sunt... n-ai ce sa le faci. Animale pe doua picioare. Uneori mi-ar placea sa existe vopseaua aia care sa ma faca transparenta (ca in Tom si Jerry) sa-mi torn cate o galeata in cap de fiecare data cand ies din casa si sa nu ma mai vada baietasii.

virgil spunea...

tu 'le muma lor

Unknown spunea...

dar totusi virgil(chiar, cum te cheama de fapt?) eu sunt mai critic de felul meu si chiar daca cateodata vad paiul din ochiul altuia in loc sa vad linistit de barna din ochiul meu,o sa iti zic ce pai am vazut: ti-a venit replica doar in minte...nu ai spus-o....lu ala q opelu makr i-ai aratat semnul international al pacii? si doamnei cu potaia i-ai zis ceva? eu te cred k esti revoltata dar nu doar aici....pe blog.sa nu te superi

virgil spunea...

@poli: pe blog sunt virgil si atat :) nu ma supar...problema mea e ca ma ia gura pe dinainte, si de obicei dau replici, cand pot, cum pot. dar nu mereu, pentru ca mi-e si mie lehamite. acum trebuie sa ma autoeduc sa ma uit prin genul asta de lucruri, nu la....desi e bine, nu e bine? pentru sanatatea mea, e bine :)

sustin blogosfera feminina