luni, august 10, 2009

sirena

Sunt complexata ca nu stiu sa inot. Ceea ce este si mai dezolant pentru mine e ca sunt constienta ca nu voi invata niciodata. Probabil ca trebuie sa existe o farama de talent pentru a face un lucru cum trebuie. Ei bine, eu nu numai ca nu am aceasta farama de talent, ci doar anchilozare in membre si neputinta de a ma tine la suprafata. Ma duc la fund ca un bolovan: pleosc, baldabac, aldabac, bac, bac. Ursitoarele mele au spus: din ea nu va iesi niciodata o inotatoare. De vreun fel.
Si poate din acest handicap al meu sunt plamadite visuri. Multe visuri. Inot in mare, in bazin, in ape tulburi, in ape limpezi ca in Skiatos, cu alge, fara alge, cu pirana, fara pirana etc. Uneori sunt cosmaruri: orice as face vine apa multa peste mine si nu fac fata sau este atat de muradara incat ma trezesc de scarba.Dar alteori....ooooooo....alteori, iese sirena - de obicei atrofiata - din mine. Se reface, se reinventeaza, apare stralucitoare, voluptoasa, cu tzatze mari si coada lunga, stralucitoare ca aurul si lunecoasa. Si in acel moment, mainile si picioarele nu-mi mai sunt anchilozate, apa nu ma mai aruca suparata pe fundul ei. Si incep sa inot, eu, printesa sirena, si sa ma scufund in apa limpede, si sa simt cum alunec printre valuri si cum ma misc mai usor ca nicodata. Eu sunt ca o pana, si ma strecor, si inot repede, fara a obosi vreodata.
Dar ma trezesc. Sunt transpirata. Este cald in casa, aerul conditionat nu face fata, astia de la REBU vin sa ridice gunoiul. Sa va ia dracul, mai am 14,5 minute de somn si voi mi-l ciuntiti. Decid brusc: vineri mergem la mare. Si nu numai ca mergem la mare, dar imi voi cumpara colac pentru adulti/pluta sau orice altceva care sa ma tina la suprafata si ma voi balaci pana nu voi mai putea, pana voi pica franta.
Toti cei 5 prieteni - 4 fete si un baiat - eram deja sambata dimineata pe plaja. Se anuntase cod galben in toata tara, pe urma ca cica totusi o sa fie doar innourat, pe urma ca de fapt o sa fie si ceva soare. Ne-am luat inima-n dinti, ne-am bagat picioarele si am zis: asta este, am facut crushitza si ne-am urcat in tren.
Prima zi: Vant. Dar soare. Racoare, dar acceptabil sa faci plaja. Ne-am parlit un pic. Nu rau. Eu mai deloc, desi am stat cracita pe sezlong fara crema pe mine. Nu mi-am luat pluta/colac/orice altceva care sa ma tina la suprafata. Apa era calda, dar mizerabila. Niste alge scarboase, mici, multe-multe de mi-a murit de tot sirena din mine. Si vantul....suparator, enervant, afurisit, sacaitor.
Seara: Mai cald decat ma asteptam. Vantul se potolise. Asta insemna ca a doua zi vremea va fi numai buna de inotat. Sirena reinvie. Asa ca imi cumpar pluta. 10 lei. Dupa un timp, vad scris pe ea: DO NOT USE IT IN WATER.
A doua zi: Vreme perfecta. Apa cu alge, dar am gasit o zona unde devenea chiar curatica. Sirena lovea cu coada. Ma intreptam cu R spre necunoscut. Nu erau valuri mari, ci valuri blande. Sirena incepea sa se agite. La un moment dat...il vad...plutind...pe apa mea calma si primitoare. Maroniu deschis, in descompunere, el...RAHATUL PLUTITOR. Sfidator, colorat, trufas, mergand spre mal, cu vrednicie. Sirena a murit. Din nou.
Eu si R zicem vreo doua minute IAC IAC....un continuu IAC. Dupa care radem, rasul se transforma in criza de ras. Ne potolim. Rahatul plutitor nu mai e. Poate s-a dscompus pana la mal. Dar la urma urmei, ce-mi pasa? Imi resuscitez sirena si ma arunc cu pluta mea pe care scrie DO NOT USE IN WATER in valurile blande. Sunt o sirena.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Sirena siecsi, asta l-ati vazut dupa ce am fost si eu in apa?
Si ai facut progrese, tot te=ai bagat in apa mai adanca :P dar decat sa obosesti sa dai din maini si picioare sa inoti, nu mai bine stai cu o pluta sau pe o saltea asa relaxata?
Semnat,
Marmota ( ca altfel nu pot comenta, mama masii de wordpress)

sustin blogosfera feminina