luni, iunie 01, 2009

visez la 10 zile in Ibiza....pentru visul meu

aparte...

E interesant sa intri in contact cu oameni aparte...
Asa cum e farmacista de la Titan, de la farmacia aia vis a vis de Mega Image. E grasuna, mica de statura, blonda cu par lung, si rautacioasa. Mi-am dat seama de rautatea ei cand mi-a dat un rest: 10 bani, intr-o moneda de 5 bani si 5 monede de un ban. Doamna, da....chiar asa, monede de un ban? Da ce, astia nu-s bani? MI-a taiat-o sccurt.
Fiind femeie, in urmatoarea zi iar aveam nevoie sa cumpar ceva de la farmacie. O crema. Ceva banal. Ma duc dimineata inaite de a ajunge la birou. Iar o vad. Grasuna, mica de statura, cu parul la fel lasat pe spate, curat si ingrijit. Ii vad privirea rautacioasa, si narile care i se misca usor. Ma duc la ea si cer ce aveam de cerut. Vine la mine cu crema: 30 de lei. Poata ce era prea dimineata, poata ca bioritmul intelectual era cu mult sub medie in saptamana aia, poate chiar stiam ca genul ala de produs e cu mult mai ieftin. Asa ca linistita am scos din portmoneu 3 lei. Blonda se uita urat de tot la mine. Am spus 30 de lei. Ma uit in portmoneu si vad ca nu am. Dar in situatii de criza gasesc imediat solutii: ma duc la bancomatu de pe colt ca e la doi pasi scot bani revin platesc plec. Vreau sa-i spun blondei solutia mea. Dar o iau in ordinea logica. Sau macar intentionez. Nu am bani. Pana sa spun insa acel salvator "dar" ma biciuieste cu cuvintele: da nu stii ce inseamna 30 de lei? Tac. Ma uit la ea. O atintesc cu privirea. Dupa care spun rar: nu mai vreau nicio crema. Ma cred biruitoare. dar mi-o trage rapid: Esti proasta. Scurt. la obiect. Sub centura. Esti proasta. Intr-o fractiune de secunde imi imaginez cum:
-sar peste tejghea.
-o trantesc la pamant pe blonda
-ii iau parul in maini si trag cat pot
-o zgarii pe fata
Dar nu fac asta. Ma intorc si trantesc usa cu toata puterea mea. Usa din sticla. Care crapa. Dupa care dau coltul si imi cumpar o inghetata cu capsuni, de aia vafe, clasica la 1 leu. 1 leu da?

E interesant sa intri in contact cu oameni aparte...
Cum e functionara aia de la ghiseul sucursalei BCR, de la Universitate - in spate la statui. E roscata, ara parul tuns scurt, dar e plin de volum si dat cu mult fixativ. E asa rotofeie la fata, mai mult botoasa cu ochii mici. E coada la ghiseu, eu as vrea sa scap mai repede ca ma cam grabesc. dar trebuie sa astept cuminte, rabdatoare. Si asta fac. Ajung in fata botoasei. Ma sperie un pic. Am impresia ca o sa ma repezeasca. Apar in fata ei, si eu botoasa si okelarista si incruntata. Suna mobilul femeii. Si raspunde. Da draga. Pai ce sa fac, uite, e ziua aia. Da, da, pai e in concediu. Si eu fac toata munca. EEEEEEEEEEE, cacat! hai draga, ca ma apuca si dracii cand ma gandesc. da, un cacat. Bine, bine. Daaa, am inteles.
Eu ma uit la ea. Parca ii vad fixativu prins de firele de par. Luceste enervant. Inchide mobilul, dupa ce mai spune de vreo 2 ori asa cuvantul CACAT dupa care isi ridica privirea spre mine. Ordin de plata? Completati aici.
Iar suna telefonul.

E interesant sa ai de-a face cu oameni aparte....
Cum e chelnerul de la Vama Veche - restaurantu de pe strada Columb. Imi placea acolo pentru ca au un vin bun la carafa. Asa ca am mers intr-o seara, dupa un curs, cu Marius si Marmo sa se convinga ca da, e bun vinu de la Vama Veche. Si am stat, am savurat vinul, am povestit, rostind vorbele incet in timp ce priveam cum fumul de la tigara se inalta tot mai sus. A trecut o ora, au tecut poate doua ore. Chelnerul inalt, osos, tuciuriu, care nu era capabil sa schiteze niciun zambet, oricat de palid, ne-a adus nota. Platim,lasam si 3 lei bacsis si ne indreptam spre usa. Ne opreste tuciuriul. Data viitoare daca nu manacati sa nu mai veniti aici. Ma uit la el perplexa. Ce ai domnule? El se uita cu aceeasi privire, are aceeasi grimasa. Si ati uitat sa va luati banii - se referea la bacsisul nostru de trei lei. In acem moment, toti trei ne-am uitat compatimitor la barbatul inalt si osos. N-am avut nicio fantezie cu mine sarind in spatele lui si carandu-i pumni. Am plecat fara sa privim inapoi.

ma caracterizeaza

somn adanc

De obicei dorm profund si linistit. Imi place sa imi imaginez ca arat frumos in somn....asa pe o parte, cu genunchii adunati la burta, cu o mana sub obraz iar cealalta dusa la piept. Cand de fapt eu ma trezesc dimineata in pozitia "stand intins pe burta", ciufulita, buhaita, cu scuipat la gura si cu nasu infundat.
Alteori dorm profund si linistit. Pana la un punct. Cand deodata ma ridic si fac un hiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii prelung, sar din pat si fug la usa. Nu reusesc sa trec de usa pentru ca atunci ma trezesc si ma intorc inapoi in culcusul meu cald. Alteori se trezeste cine doarme atunci cu mine si imi spune ferm: treci in pat. Si somnambula din mine se conformeaza si trece in pat.
Uneori ma sperii. Nu ca as visa ceva urat. M-am trezit candva la o bucata de noapte cu picioarele amortite. M-am speriat atat de tare de senzatia de amorteala care ma cuprinsese incat intr-o secunda am sarit din patul lipit de peretele din stanga si am ajuns fix in mijlocul camerei, in genunchi. Bulversata, am incercat sa-mi dau seama cum am reusit sa tasnesc asa ca un arc si sa ajung la un metru jumate departare de pet. Colega de camera de atunci s-a ridicat in capul oaselor, chioara de somn: Da ce faci Camelia? Eu imbufnata: Treci si dormi acolo. Si m-am bagat la loc in pat.
A doua zi urma sa am examen. De la 7 jumate. La 6 eram in baie, pregatita sufleteste sa ma spal cu apa rece pe fata. Dar am simtit o durere de genunchi. Ma uit si vad doua julituri, deja cu crusta subtire, maro deasupra. Bufnesc in ras caci vizualizez saritura prin aer din pat in mijlocul camerei. Si ma vad stand in genunchi, nedumerita, nestiind ce fac, clipind des. Si rad......Si rad...Dupa care fac pipi.

costel

Asta era dusmanul meu imaginar. Cand aveam intre 3 si 6 ani. Nu stiu de unde a aparut Costel, cand cum sau de ce. Ma gandesc ca sursa de inspiratie a fost vecinul de la scara B, un baiat de 18 ani cu coada, geaca de piele si bocanci, ochi albastri, slab si destul de uratel. Il chema Costel.
Dusmanul meu imaginar avea si o prietena. O iubea. O chema Codruta. Un nume de catea. Pentru ca asa se numea pecheneza banala a lu nenea X de la 2. Cand ma certam cu Costel ii reprosam mereu ca uite, ai o prietena care are nume de caine. Codruta. Urat, Urat!
Da nu stiu de ce ma certam cu Costel, de ce tipam la el, de unde pornea furia. De unde poate fi generata totusi o manie in forma atat de pura la un copil de maxim 6 ani, nu-mi dau seama. Poate ma enervau copiii din fata blocului - in speta baietii, ca mai mult cu ei socializam - poate ma enerva ca trebuia sa repet la nesfarsit aceleasi cantecele si poezii, poate ca ma enervam ca ma certa bunicu si nu ma lasa sa ies afara din cauza ca am fugit de la gradinita. Sau poate aparea pur si simplu cand imi aminteam ca uite am un dusman imaginar. Cu el trebuie sa ma cert. Trebuie sa fiu in conflict. Trebuie sa tip, sa il fac prost si sa il lovesc cu batul pus pe dulap si botezat Mos Neculae. Si da, se intampla sa il bat pe Costel cu Mos Nicolae coborat din pod, iar furia mea ajungea atat de departe incat in loc sa dau cu batul in aer, fara sa lovesc nimic incepeam sa sparg bibelouri. Da din greseala.
Si atunci....Furia mea disparea, aparea furia lu bunica...Mai fata nebuna, ce-ai facut? Ia bibelourile, lipeste aripa dreapta la rata, lipeste ciocul la vultur, gaseste o scuza pentru mama. Trimite copilul furios la culcare, nu inainte de a-l mustrului jumate de ora continuu. Si de a-i promite ca azi nu va iesi din casa.
Of...de asta il uram eu pe Costel. Uite ce-mi facea.
sustin blogosfera feminina